Povestea mea (2)

Va spuneam ca a urmat unul din cele mai neplacute episoade din viata mea…. disparitia colectiei

Nu as vrea sa va plictisesc prea mult cu subiectul sau cu prea multe amanunte; va spun doar ca vinovata a fost o persoana apropiata pe care o gazduiam gratuit si care in momentul in care a trebuit sa plece a ales sa nu plece cu mana goala din casa noastra. Intre multe altele, nu stiu cand si cum (dar banuiesc ca a fost ajutata si de alte prietene de-ale ei), mi-a furat papusile. Nici macar n-am remarcat imediat, pentru ca eram intr-o perioada in care eram concentrata pe alte lucruri, insa n-am mai putut face nimic. In afara de taierea oricarei legaturi cu ea. Nu cred ca va imaginati cum e sa descoperi ca omul in care ai crezut si ti-a fost aproape 8 ani de zile si pe care ai incercat sa-l ajuti in momente in care toti ceilalti i-au intors spatele (si pe buna dreptate) poate sa iti faca asa ceva. Si a stiut unde sa loveasca asa incat efectul sa fie maxim.

Poate parea o prostie, dar am fost in depresie luni de zile dupa asta, nu mai suportam sa trec pe la raioanele de jucarii din magazine sau sa vad fetite mici in parc jucandu-se cu papusi Barbie….ma enerva si simplul gand, simpla amintire a lor. Si tocmai cand ma obisnuisem cu ideea….a urmat una din cele mai frumoase surprize din viata mea!

O zi absolut obisnuita in care scumpul meu sot a venit acasa si m-a anuntat ca mi-a venit “cadoul”! Surprize surprize, pentru ca nu asteptam nici un cadou, insa am banuit ca mi-a comandat un inel de logodna (nu eram casatoriti pe atunci) si tocmai exersam sa par cat mai surprinsa! Cred ca va imaginati dezamagirea mea cand am vazut ca intra in camera cu ditamai pachetul in brate. Dar nici nu banuiam ce ma astepta inauntru.

Va spun sincer ca mi s-a taiat respiratia cand  am desfacut cutia si am inceput sa scot din ea, una cate una, o parte din papusile Barbie din seria “Dolls Of The World – The Princess Collection”!!! Nu mi-a venit sa cred…scoteam cate o papusa, ma uitam la el, mai scoteam una, fara sa-mi vina sa cred! A fost probabil cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata…pe de-o parte pentru ca a fost extrem de neasteptat, pe de alta parte pentru ca a fost vorba de ceva la care am tinut din tot sufletul. Ce avusesem eu inainte nici nu se compara cu ce aveam in fata ochilor acum. Ce inseamna ca omul de langa tine sa te cunoasca mai bine decat tine insuti….pentru ca daca m-ar fi intrebat cineva la momentul respectiv care ar fi fost cel mai frumos cadou pe care l-as fi putut primi m-as fi gandit la orice, numai la papusi nu. Insa nu ar fi existat nimic care sa ma bucure mai mult.

Acesta a fost momentul in care a inceput colectionatul, pentru ca aveam deja niste exemplare de colectie, nu? Restul a venit de la sine…alte papusi, completarea seriilor pe care le aveam si din aproape in aproape am ajuns unde sunt azi! Am investit o groaza de bani, timp si energie in pasiunea mea, insa nu-mi pare rau nici macar pentru o secunda, pentru ca faptul ca pot admira asemenea minunatii zi de zi face sa merite totul si sa vreau sa continui!

Promit ca de-a lungul timpului sa va fac un tur virtual cat mai complet prin colectia mea si sa va tin la curent cu noile achizitii. Pentru ca orice bucurie e mai mare atunci cand o imparti cu altii!

Va pup, Andra

Povestea mea (1)

Nu, nu este vorba de revista cu acelasi nume Va voi impartasi raspunsul la invariabilul set de intrebari pe care il primesc de la orice persoana care afla ce interes colectionistic am. Azi prima parte:

Cum? Cand? Ce? Cine? … Astea sunt unele din intrebarile care mi se pun cel mai des. Toata lumea vrea sa stie cum am inceput sa colectionez papusi Barbie. Adevarul e ca nu a fost ceva “premeditat”, ci s-a intamplat pe parcurs, fara ca macar sa-mi dau seama.

Intotdeauna mi-au placut papusile. Ba nu, le-am ADORAT! Prima data cand am aflat de existenta papusilor Barbie a fost prin 1992 prin intermediul reclamelor de pe canalele italiene pe care le-am vazut la o prietena care avea antena de satelit. Retin ca la scurt timp dupa le-am vazut pe viu la un magazin din Bucuresti, aranjate foarte frumos intr-o casuta Barbie, cu piscina, masina si Ken alaturi. Nu va mai spun cat m-am rugat de ai mei sa-mi cumpere casa (care avea un pret enorm la vremea aceea), insa n-am avut succes. Asta nu pentru ca parintii mei nu ar fi vrut, ci pentru ca la vremea respectiva pur si simplu nu isi permiteau. Si chiar si eu, copil fiind, am inteles lucrul asta pana la urma. Apoi am zis ca daca nu pot avea casa, macar o papusa sa-mi iau. Si papusa costa destul si nici nu mi-a placut modelul pe care l-am gasit (da, era numai unul in magazin!), asa ca m-am multumit cu o copie – o papusa Betty.

Draguta, dar obsesia mea a ramas neimplinita si eu tot cu gandul la Barbie am ramas. Asa ca peste vreo 7-8 ani, odata cu intrarea la facultate, am zis ca merit sa-mi fac damblaua si mi-am cumparat prima mea papusa Barbie! De fapt era o Teresa, pentru ca mi s-a parut mai draguta ca fizionomie si oricum eu am avut intotdeauna o pasiune pentru Barbie-ile non-blonde. Teresa Butterfly era o frumusete de papusa, cu par saten “creponat”, imbracata intr-un costumas de baie crosetat si fustita mini de blugi si cu un tatuaj cu fluturasi pe coapsa. Impreuna cu mine, cea mai buna prietena a mea de atunci si-a cumparat si ea o Barbie Butterfly, echivalentul blond al papusicii mele. Am si acum poza in care fiecare isi arata papusa, foarte mandre de noi! O noua dovada ca varsta biologica de 20 de ani nu este neaparat si cea mentala!

Am fost extrem de atenta si grijulie cu ea, cu toate ca nu am rezistat sa nu o scot din cutie. Insa nici macar parul nu i l-am pieptanat de teama sa nu i-l stric si dupa ce o admiram pe toate partile o puneam la loc in cutie. Urmatoarea Barbie a fost un cadou de la aceasta prietena a mea, care imi impartasea pasiunea. Apoi am facut schimb cu o prietena care avea papusa Sleeping Beauty si trecuse peste faza papusilor – papusica la schimb cu o bluzita de-a mea pe care si-o dorea. Au urmat cadourile facute de sotul meu de Craciun, Valentine’s si Paste…. era atat de dragut cand mergeam la hypermarket si el se aseza cu cosul la coada, iar pe mine ma trimitea sa-mi aleg de la raft papusile pe care mi le doream cadou! Apoi in fiecare vacanta in strainatate ce amintire mai frumoasa puteam sa am decat cateva papusi Barbie cumparate de acolo! Si tot asa pana am ajuns sa am vreo 30-40 papusi. Eram tare mandra de colectia mea, cu toate ca atunci nu o numeam asa, erau doar papusicile mele iubite.

Si a urmat unul din cele mai neplacute episoade din viata mea…. mi s-a furat colectia Vorbim despre asta luni in partea a 2a a povestii mele.